Comunicate de presa

10 detalii de care trebuie să țineți cont într-un divorț ce implică copii minori

Peste 17. 600 de copii au fost implicați în divorțuri, adică în aproape jumătate din cuplurile ce au inițiat un divorț în instanță în 2016, ultimul an pentru care Institutul Național de Statistică dispune de informații. Iată ce spune avocatul Ovidiu Șerban, Managing Associate la Zamfirescu Racoți & Partners, că ar trebui să știți, în cazul în care vă aflați într-o astfel de situație sau intenționați să faceți un astfel de pas.

  1. DACĂ SOȚII NU SE ÎNȚELEG, TREBUIE SĂ MEARGĂ ÎN INSTANȚĂ
  2. În cazul în care cuplul are copii minori, poate solicita desfacerea căsătoriei prin divorț la notar doar în cazul în care cei doi se înțeleg cu privire la toate aspectele – nume, locuința copilului, pensie de întreținere, program de legături personale. În cazul în care soții nu se înțeleg, atunci instanța civilă este singura în măsură să dispună desfacerea căsătoriei și să soluționeze celelalte aspecte.

  3. AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ SE DISCUTĂ DIN PRIMA FAZĂ A PROCESULUI
  4. Exercitarea autorității părintești asupra copilului se discută încă din prima fază a procesului, chiar de atunci de când se stabilește desfacerea căsătoriei. În cazul în care părțile nu se înțeleg, fie în privința sumei cuvenite ca pensie de întreținere, fie în privința locuinței minorului, a exercitării autorității părintești sau a programului de legături personale, procesul se poate prelungi cu șase luni, un an. Chiar dacă inițial soluționarea amiabilă în fața notarului a eșuat, dar soții se înțeleg ulterior în fața instanței, procesul de divorț poate fi soluționat la primul termen de judecată sau într-un termen foarte scurt, fără să mai necesite administrarea unui probatoriu complex și, de regulă, invaziv.

  5. INSTANȚELE RESPING AUDIEREA COPILULUI, DACĂ NU ESTE NECESARĂ SAU L-AR AFECTA SUPLIMENTAR
  6. Copilul în vârstă de până la 10 ani nu este chemat în fața judecătorului pentru a fi audiat, deși se întâmplă să fie formulate astfel de cereri de către părți. De regulă, în practică, instanțele resping această solicitare pentru a evita un stres suplimentar asupra minorului care, oricum, la vârstă fragedă fiind, nu poate exprima o poziție lămuritoare. De altfel, instanța poate respinge și audierea copilului de peste 10 ani, dacă o astfel de procedură nu este necesară sau se consideră că ar putea afecta suplimentar copilul. În practică se întâmplă ca, la audiere, minorul să aibă, involuntar, o poziție duplicitară, spunând nu neapărat ce își dorește, ci ceea ce cred el că și-ar dori un părinte sau altul să spună, fiind încă atașat de ambii părinți. De regulă, în astfel de situații minorul are nevoie de consiliere psihologică, deoarece, în încercarea de a nu-și supăra părinții și de a-i vedea în continuare împreună, copilul ajunge să spună și lucruri neadevărate.

  7. PĂRINȚII AU, ÎN CONTINUARE, OBLIGAȚIA DE A VEGHEA LA CREȘTEREA ȘI EDUCAREA MINORULUI
  8. Autoritatea părintească este un drept al ambilor părinți, potrivit noului Cod Civil, aceștia având, însă, și obligația de a veghea la creșterea și educarea minorului. Decăderea din drepturile părintești nu poate fi dispusă decât în cazurile extreme, în care este pusă în pericol integritatea fizică, psihică sau dezvoltarea minorului. Însă exercitarea în comun a autorității părintești nu însemnă că, pentru absolut orice decizie legată de minor, trebuie să își dea acordul ambii părinți, ci doar pentru deciziile importante (cum ar fi alegerea școlii pe care o va urma sau efectuarea unei intervenții chirurgicale sau plecarea din țară etc.)

  9. SOȚII CARE NU AU DOMICILIUL ÎN ȚARĂ POT CONVENI SĂ SE ADRESZE ORICĂREI INSTANȚE
  10. Instanța competentă să judece divorțul este judecătoria de pe raza căreia și-au avut soții ultimul domiciliu comun. Dacă soții nu au avut domiciliu comun sau nu mai locuiește niciunul la domiciliul comun, atunci este competentă judecătoria de la domiciliul pârâtului. Există și situații când poate fi competentă judecătoria de la sediul reclamantului sau când soții care nu au domiciliul în România pot conveni să introducă cererea la orice judecătorie din țară.

  11. PENSIA DE ÎNTREȚINERE ESTE UN DREPT AL COPILULUI, LA CARE NU SE POATE RENUNȚA
  12. Pensia de întreținere este un drept al copilului la care părintele în îngrijirea căruia rămâne nu poate renunța. Prestația poate să fie în natură, dar, în opinia noastră, este obligatoriu să fie în bani. Este greșită concepția că, dacă un părinte este obligat la plata a, să spunem, 2000 de lei pe lună, celălalt părinte, cu care minorul locuiește, ar trebui să asigure și el o contribuție financiară egală, ceea ce ar putea fi cu mult peste nevoile copilului. De fapt, părintele care are copilul în îngrijire cheltuie mai mult, pentru a asigura toate nevoile copilului (și ne referim nu doar la cheltuielile financiare efective, ci și la toate activitățile pe care le presupune creșterea și educarea minorului). Este firesc ca părintele care nu locuiește cu copilul să ofere în contrapartidă bani ce trebuie utilizați pentru creșterea și educarea minorului, în scopul dezvoltării sale armonioase.

  13. PENSIA TREBUIE CALCULATĂ ÎN FUNCȚIE DE NEVOILE MINORULUI
  14. Credem că revine judecătorului dreptul, dar și obligația ca, atunci când stabilește pensia de întreținere să o calculeze în funcție de situația de fapt concretă și de nevoile minorului. Nu de puține ori, în lipsa unui acord între părinți, instanța stabilește o pensie la plafonul maxim prevăzut de lege - până la o pătrime din venitul net lunar al părintelui pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Or, în cazul în care, spre exemplu, părintele care datorează pensia de întreținere are, să zicem, un venit lunar de 100.000 de euro, o pensie de 25.000 de euro este clar că excede nevoilor copilului, astfel că se impune stabilirea unei pensii mai mici decât plafonul maxim. Sau, reversul medaliei, în cazul în care persoana care datorează plata pensiei de întreținere are venitul minim pe economie, un sfert din acest venit, chiar dacă ar însemna foarte mult pentru debitor și i-ar putea reduce calitatea vieții, este absolut necesar să acopere măcar o parte din cheltuielile cu minorul. Distinct de aceste aspecte, instanțele credem că ar trebui să țină cont și de împrejurarea că, prin stabilirea pensiei de întreținere, nu trebuie create discriminări între părinți. Altfel spus, prin stabilirea cuantumului pensiei de întreținere nu trebuie afectat dreptul părintelui obligat să o plătească de a putea petrece timp cu minorul/minorii, cum ar fi în situația în care acesta nu și-ar mai permite spre exemplu să meargă într-o vacanță cu copilul sau la un spectacol etc.

  15. PĂRINTELE NEREZIDENT TREBUIE SĂ POATĂ PETRECE SINGUR TIMP CU COPILUL
  16. Timpul petrecut de părinți cu copii nu trebuie să fie egal, deoarece interesul superior al minorului de a beneficia de stabilitate și confort prevalează ideii de a petrece intervale egale de timp cu fiecare dintre părinți. Părintele rezident trebuie să asigure un astfel de climat de confort și stabilitate pentru cel puțin cinci zile consecutive pe săptămână. De asemenea, trebuie să fie clar stabilit ca părintele nerezident să poată petrece singur, neînsoțit de celălalt părinte, timp cu copilul, să doarmă cu copilul, să participe la activități sportive, socio-culturale, artistice sau pur și simplu să se plimbe cu minorul. Varianta participării părintelui căruia i-a fost încredințat minorul la întâlnirile copilului cu părintele nerezident poate genera noi conflicte și nu asigură dezvoltarea unor legături personale adecvate.

  17. LOCUINȚA MINORULUI SE POATE SCHIMBA
  18. Dacă locuința minorului a fost stabilită la un părinte, aceasta nu înseamnă neapărat că acesta va locui la acel părinte până la vârsta de cel puțin 18 ani. Este posibil ca, în funcție de împrejurări, de regulă când conviețuirea cu respectivul părinte nu mai este în interesul minorului respectiv (e.g. condițiile locative se depreciază semnificativ, părintele devine violent sau alcoolic sau are un comportament delăsător etc.), instanța să stabilească locuința minorului la celălalt părinte și, după caz, pensie de întreținere pentru părintele devenit nerezident.

  19. PENSIA DE ÎNTREȚINERE POATE SUFERI MODIFICĂRI
  20. De asemenea, pensia de întreținere stabilită de instanță, pe lângă indexarea periodică în funcție de modificarea venitului debitorului sau a ratei inflației, poate suferi modificări, de la caz la caz, fie la solicitarea beneficiarului întreținerii (când suma stabilită este insuficientă), fie la solicitarea debitorului întreținerii (când i-au scăzut veniturile sau consideră că obligația este mult prea oneroasă); instanța va decide de la caz la caz, în funcție de interesul superior al minorului și de toate celelalte aspecte la care am făcut referire anterior.

Articol publicat in data de 31 martie 2018 pe www.ziare.com